Dor de casa




Eu sunt un om fără de casă,
Un strop de foc purtat de vânt,
Un rob razleţ scăpat din fiară,
Cel mai sărac de pe pamânt.
Eu sunt un mag de legea nouă,
Un biet nebun, orbit de-o stea,
Ce-am rătăcit să v-aduc voua
Poveştile din ţara mea
(Octavian Goga)

     un trecator prin viata

Exista momente in viata, cand iti este atat de dor de cineva incat ai dori sa rapesti aceea persoana din visurile tale pentru a o imbratisa cu adevarat. . Ma gasesc de ceva vreme departe de acasa si poate multi dintre cei care citesc aceste randuri stiu cum este acest sentiment si cat de tare doare ! Imi doresc atat de mult sa merg acasa, dar nu se poate si situatiile acestea dure prin care trec ma fac sa ma gandesc ca totusi locul meu nu e aici ! Dar ce sa fac? Sa ma las batut nu pot si nici nu vreau! Numai gandul de a renunta inainte de a incepe adevarata lupta imi da putere sa merg mai departe! Nu e usor si cateodata as vrea sa fi ramas la nivelul unde ma gaseam la inceput, decat sa trec prin atatea suferinte, carora cateodata nu le vad rostul! Ma ridic cateodata plin de putere si nu mult timp dupa aceea ma gasesc din nou jos! Viata fara cei dragi este grea si cu toate acestea aduce multa maturizare dar pe o cale mult prea dura... sau pt mine cel putin! Stiu ca toate vor avea un sfarsit, cu toate ca nu se vede nici unul, caci sunt la inceput de drum. Numai gandul la ceea ce ma asteapta mai incolo ma oboseste si imi stoarce toate puterile, caci privesc inapoi si stiu ca prin ceea ce am trecut nu e nici pe jumatate din ceea ce ma asteapta cu adevarat! Dar mai sper cat inca mai am putere! Stiu ca cineva acasa ma iubeste si acesta este unul dintre motivele pt care am puterea sa ma ridic!

     Dor de casa




Flacăra dorului mistuie-n mine
Ultimul strop de sânge din vine,
Stau cu faţa-n palme în fiecare noapte
Trezind în mine dorul de-a vă simţi aprope.

Cu ochii plânşi de dor după-ale voastre feţe
Port pe chipu-mi tânăr umbre de tristeţe,
Dar pun foc în a inimii candelă veche
Să nu se stingă dorul ci să mai stea de veghe.

Iar astfel consumându-mi puterea tinereţii
Încerc să smulg din voi vecia bătrâneţii,
Invoc în fiecare-amurg un veşnic Răsărit
Şi-o Dimineaţă-n care am să fiu cu voi, fără sfârşit!


Scrisa bunicilor mei
Monterey, California
3 mai, 2001
Autor Belle Deline
Manastirea-crasna-gorj  Manastirea-lainici                 
         Manastirea-logresti
          Manastirea-polovragi